Minciuna despre adevar

Daca te intreb acum cate minciuni spui intr-o zi oarecare, cu siguranta m-ai minti. Dintr-o nevoie mai mult instinctiva de autoaparare, de coafare a unui adevar dureros sau de ingropare a unor evenimente care pur si simplu nu trebuie spuse exact asa cum s-au intamplat, recurgem la un gest grosolan care contravine bunelor moravuri.

Minciuna imbraca automat mai multe forme. Ne confruntam deseori cu situatii delicate in care adevarul brut, dezgolit de orice ambalaj cochet si totodata inutil, doare. Alegi sa minti pentru a nu calca cu picioarele peste sufletul celuilalt, sperand ca astfel il vei proteja si nu-i vei rani sentimentele. Aceasta este minciuna benefica, daca o putem numi asa.

Se spune ca omul a invatat sa minta exact atunci cand a invatat sa spuna si adevarul. Cine stie pana la urma ce este adevarat si ce nu? In fiecare zi, trecem prin cercuri diferite si devenim, vrand nevrand, buni ascultatori. De cand lumea a fost impartita pe clase sociale, nu putini sunt aceia care vor sa-si ascunda statutul si mint ca au, ca fac, ca dreg, ca pot, ca nu vor, ca au cu ce. Te-ai intalnit cu ei, nu-i asa? Si totusi, nu acesta este cel mai grav mod de a minti, care vine dintr-o nevoie umana de a aparea aliniat la standardele celorlalti si de a nu te izola social. Se intampla uneori sa ascundem unele actiuni sau conversatii care ar putea dauna unei relatii, unui job sau unor prietenii. Te trezesti ca esti intrebat exact ceea ce te asteptai sa nu fi intrebat si deodata treci in lumea gandului, ochii fug intr-un colt si mintea se straduieste sa caute un raspuns cat mai convingator. Ai scapat pe moment relativ usor, insa nu uita ce a zis Martin Luther: „Minciuna este un bulgare de zapada ce devine cu atat mai mare cu cat este rostogolit mai mult”. Pe parcurs, apar noi personaje care stiu mai multe detalii, intamplari, conspiratii si, in ton cu regula suprema, adevarul apare cand te astepti mai putin. Asadar, tu erai acela care a facut bulgarele de zapada…

„Mincinosul stereotip ar fi cel care se inroseste, evita contactul vizual sau se joaca cu diverse obiecte”, spune cercetatorul german M. Reinhard intr-unul din studiile sale. Nu te gandi acum ca vei recunoaste imediat pe cineva sau vei fi recunoscut dupa aceste reguli. Poti fi timid si te inrosesti din orice… Lasand la o parte acest aspect, te trezesti intr-o anumita relatie, intr-un anumit moment, nevoit sa minti. De ce o faci? Pentru ca nu mai esti multumit/a  pe deplin de iubita ta/iubitul tau (certuri, neintelegeri, lipsa dorintei, plictiseala) si ochii iti fug prin alte parti, mai ales atunci cand iesi numai cu baietii in clubul acela in care fetele ispititoare te atrag din toate colturile. Simti nevoia de schimbare, de libertate pentru ca incepi sa te sufoci intr-o relatie in care parca nu mai esti TU. Nu te-ai gandit niciodata ca la varsta asta vei face altceva decat sa te distrezi la maxim, fara compromisuri.

Cand te intalnesti cu prietena esti decis sa-i ascunzi unde ai fost, ce ai facut, cu cine te-ai intalnit, ce numere noi ai in telefon sau pe un servetel… Faci asta ca sa o protejezi pentru ca inca iti mai pasa, dar nu stii exact incotro sa o apuci. Esti confuz.

Dar pana la urma de ce unii mint iar altii nu? Se poate asa ceva? Fiecare isi construieste lumea asa cum o vede el, asa cum o simte el, proiectata pe baza simturilor, a inteligentei si a mentalitatii fiecaruia. Nu putini sunt aceia care sustin ca adevarul nu exista, ca „Adevarul e o minciuna” (Nietzsche). Ii mai putem condamna pe cei care mint din moment ce nu stim ce inseamna adevarul? Ceea ce noi credem ca reprezinta o minciuna gogonata poate inseamna adevar pentru cel care a lansat anumite afirmatii. E perfect valabil si invers. Fiecare crede in adevarul lui. Sau in minciuna lui. Cata filozofie sta in spatele minciunii, respectiv al adevarului. Atat de multa incat, uneori, suntem tentati sa nu mai vrem sa intelegem nimic. Si daca iti tii gura o zi intreaga, tot minti. Si daca dormi trei zile la rand, tot apuci sa minti. Asta pentru ca totul in jurul nostru este o minciuna. Adevarul despre minciuna este ca omul are limitele lui naturale si poate intelege prea putine lucruri. Atat de putine incat nimeni nu poate fi condamnat cand minte. Poti sa minti linistit pe oricine…

Daca ma intrebi acum cate minciuni ti-am zis mai sus, cu siguranta te-as minti…😀

~ de Aleeda pe Ianuarie 23, 2009.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: