Marquis De Sade
Cel mai sadic scriitor din toate timpurile
Nici pana azi, Sade nu este un scriitor care sa poata fi inteles de toata lumea. Daca Sade ar fi luat de bun, sau de rau, opera sa ar fi fost altfel citita. Mitul Sade circula de cand acesta a pus pentru prima data mana pe pana, la aceeasi intensitate pana azi, bietul scriitor trecand prin toate stadiile, de la nebun incurabil si internabil, la original, Sade fiind considerat primul dintr-o serie mai lunga de autori „mai putin intregi la cap” precum: Apollinaire, Miller, Buk, Burroughs. Intr-adevar faptul ca in ultimii 4 ani de viata, la 70 de ani, cand era obez si batran a avut o aventura cu o fetiscana a unei angajate la azil de numai 13 ani… nu poate demonstra contrariul.
Sade si-a petrecut multi ani in inchisori si azile, (cea mai mare parte a cartilor sale fiind scrise pe perioada intemnitarii), petrecandu-si in acestea nici mai mult, nici mai putin, de 32 de ani, printre care 2 ani intr-o fortareata Miolanes, 1 an in Madelonnettes, 3 ani in Bicetre, 1 an in Saint-Pelagie, o luna in Conciergie, si 13 ani in azilul Charenton, si 11 ani in Paris…etc… Nu cred ca i-a displacut prea tare… daca pana si termenul de sadism se trage de la numele lui.
Dupa cum s-a scormonit si studiat din toate partile, Sade satirizeaza intr-un mod pornografic unic o societate a Frantei, fara WC, sali de baie, sau cum le-or fi numind ei la Palatul Versailles (cine nu crede, n-are decat sa caute prin tot palatul, si nu frate, alea noi e pentru turisti ca e construite actual, cum ar veni).
Desi in materie de sex, Sade sustine: „Mi-am imaginat tot ce se poate in ceea ce priveste aceste lucruri, dar, cu siguranta, nu am facut, si nu voi practica tot ce mi-am imaginat”, intreaga sa biografie se leaga de acte si atitudini sexuale si consecintele lor (specifice vremii, ce-i drept), de regula, inchisoarea, Sade fiind trimis repetat in inchisori si azile, de la Vincennes la Bastille, si Charenton pentru fapte care azi par banale, precum „coruperea” surorii sotiei sale, o religioasa „de top”, intretinerea de relatii sexuale cu menajerele, secretare si bucatarese, precum si scoaterea in public in Marsilia, a unui dispozitiv al timpurilor, in prezent scos din uz si necunoscut, pentru masturbare. Drama lui Sade isi are originile, probabil, in faptul ca acesta se considera persecutat intr-o vreme in care Franta trecea printr-o perioada a libertatii sexuale ce depasea cu mult „flower power”, incepand cu regele Louis XV si terminand cu figurile bisericesti, societatea franceza de la sfarsitul secolului al XVIII-lea, fiind una a libertatii extreme si a sexului, Sade aparand ca un martir al unei lumi cu adevarat obsedate de sex.
Sade este cunoscut ca Marquis De Sade, numele sau real fiind Comte Dolnatien Alphonse Francois De Sade si s-a nascut pe 2 iunie 1740, in Paris. A murit pe 2 decembrie 1814 in azilul Charenton, Franta, si este considerat una din cele mai puternice influente a literaturii ale secolului XX. Printre cele mai importante scrieri ale sale se numara: „Cele 120 de zile ale Sodomei”, „Justine”, „Filosofie in pat”, „Juliette”…
Inainte de moarte a lasat instructiuni, ca trupul sau sa nu fie atins, si lasat 48 de ore in camera in care a decedat, si sa nu fie deschis indiferent de motive. Unii ciudati ai vremii s-au apucat sa studieze zodia sa, pentru ca mai apoi sa il si dezgroape pentru ai studia craniul… mda… ciudate vremuri as zice.
aleeda.wordpress.com 