Mihai Eminescu a fost asasinat

„Concluziile mele, ca medic neuropsihiatru, cercetator stiintific, autor a peste 100 de lucrari din domeniul patologiei creierului, sunt cat se poate de clare. Eminescu nu a suferit de sifilis si nu a avut nici o dementa paralitica”. (Ovidiu Vuia-specialist neuro-psihiatru)

Cunoscut ca cel mai mare poet national, Mihai Eminescu ne-a cucerit cu poezia sa romantica, cu stilul melodios si liber pe care il folosea, si cu talentul gazetaresc. Intre anii 1883-1889, Mihai a disparut din viata publica. Nu i s-a mai dat voie sa isi exprime parerile, din cauza „vocii” lui credibila si mult indragita, care desconspira actiuni antinationale. Prin poeziile care le recita cunoscutilor el strecura mesaje acuzatoare care suparau puterea. Se pare ca in urma acestor mesaje, Eminescu a fost asasinat…

Situatia psihica a gazetarului nu era atat de grava precum cautau sa o interpreteze niste nepriceputi de medici (nici cei din ziua de azi nu fac exceptie), cu a lor afazie motorie, si e regretabil ca nimeni nu sare in apararea a ceva pretios pentru tara. De aici si obligatia mea, de a elucida acest lucru, definitiv. Operele gazetaresti raman si azi dovada vie a mintii intacte si neatinse de vreo boala serioasa, ca nu sunt apreciate la justa lor valoare asta e o alta problema. Discriminarea lui Eminescu a continuat si continua si in prezent prin trecerea sub tacere a activitatii sale de jurnalist politic si a atitudinilor sale nationaliste.

Care este adevarul cu privire la cauza mortii lui Eminescu? Siguranta afisata cu privire la cauza mortii lui, fiind datorita sifilisului, nebuniei, sau alta chestie de natura accidentala, da de banuit. Versiunea oficiala a mortii lui Eminescu trebuie sa vada lumina adevarului.

La 13 aprilie 1889, procurorul Mavros cere primului presedinte al Tribunalului Ilfov, constituirea unei „cure” pacientului Mihai Eminescu, aflat la sanatoriul Sutu (str. Plantelor… parca suna cu subinteles).

Se constituie un consiliu compus din T. Maiorescu, Dem Laurian, St. Mihailescu, I. L. Caragiale, I. Gr. Valentineanu, si Mihai Braneanu, care convocati conform articolului 440 din Procedura Civila (jurnalul 2783/89) , depun un proces verbal in care sunt de parere ca: „Boala fiind in recidiva, reclama interdictia pacientului si randuirea unui tutor, care sa poata primi de la stat pensia lui viagera, si sa se poata ingriji de intretinerea interzisului”.

Procesul verbal e scris in intregime de T. Maiorescu care era si avocat in vremea aceea. Dupa semnarea acestuia (12 dec’ 89) si depunerea raportului medico-legal, iscalit de Dr. Sutu si Petrescu, urmeaza celebrul interogatoriu pentru evaluarea starii psihice.

12 iunie ’89-Interogatoriul :

” -Cum te cheama?

-Sunt Matei Basarab, am fost ranit la cap de catre Petre Poenaru, milionar, pe care regele l-a pus sa ma impuste cu pusca umpluta cu pietre mari de diamant cat oul de mare.

-Pentru ce?

-Pentru ca eu fiind mostenitorul lui Matei Basarab, regele se temea sa nu-i iau mostenirea.

-Ce ai de gand sa faci cand te vei face bine?

Am sa fac botanica, zoologie, mineralogie, gramatica chinezeasca, evreiasca, italieneasca, si sanscrita. Stiu 64 de limbi.

-Cine e Poenaru care te-a lovit?

-Un om bogat care are 48 de mosii, 48 de rauri, 48 de garduri, 48 de case, 48 de sate, si care are 48 de milioane.”

Trebuie sa subliniez ca acest interogatoriu este construit in  intregime pe modelul masonic al cifrelor, ca simbolisme esoterice. Are un numar anumit de cuvinte si litere, corespunzand numerelor 48 si 64. 😀

Raspunsurile dau de gandit nu-i asa? Ai doua variante in capsor : 1. era nebun! 2. cam ciudat si… 3. ai dreptate :))

Eminescu nu era mason. Masonii il vroiau pe Eminescu mort. Exista ipoteza conform careia Eminescu ar fi raspuns prin codul acesta de sorginte masonica. Acest lucru insa nu se poate dovedi deoarece intregul interogatoriu se inscrie in criptologia masonica si nu doar in raspunsurile jurnalistului. Este un interogatoriu fabricat in totalitate.

Se poate observa si de catre neinitiati de exemplu:

-48 de stele in constelatia „gemenilor” semn astrologic important pentru masoni deoarece este semnul dualitatii, a dublei realitati, a realitatii tangibile si simbolistice… etc

-48 mai poate insemna (conform numerologiei esoterice) arta „comunicarii”. Ori Eminescu devenise cunoscut tocmai ca mare „comunicator” al drepturilor romanilor in propria tara…

-64 binecunoscutele chenare alb/negru ale sahului (originar din China), unde „nebunul” sta la curtea regelui si este sacrificat pentru beneficiul „regelui/reginei”.

-64 (conform aceleiasi numerologii ) reprezinta Mintea in Miscare.

Ori Eminescu si-a folosit aceasta capacitate in a descrie persecutiile poporului roman,si asta prin mijloacele sale de comunicare, numerele date 48, 64 au nu numai un sens, dar si simblouri ceva ce nici o minte de nebun nu ar fi capabila sa raspunda.

Cu toate acestea, raspunsurile (in cazul in care chiar sunt ale lui) pot contine si adevar.

Matei Basarab a fost dintotdeauna domnitorul preferat al lui Eminescu, cu care se identifica uneori.

Se presupune ca Poenaru chiar l-ar fi lovit… insa lucrurile sunt neclare si aici, exista si teorii cum ca un nebun l-a lovit pe Eminescu cu o scandura dupa cap, si ca rana nu i-ar fi fost ingrijita corespunzator. (asta fiind pe 12 iunie 89).

Petre Poenaru e un tenor, din marea famile a actorilor, care umbla in acelasi mediu cu Eminescu deci se cunosteau. Nu se explica insa prezenta acestuia in sanatoriu.

Eminescu nu putea calcula aceste raspunsuri dupa canoanele masonice, pur si simplu, pentru ca nu putea anticipa intrebarile. Si daca ar fi facut-o (ipotetic vorbind) asta demonstreaza ca era in deplinatatea facultatilor mintale.

Peste 3 zile moare subit!

Dr. Vines care a fost de fata in acel moment avea sa povesteasca numai in 1926 ( de ce asa tarziu?) exact cum s-au petrecut lucrurile: „Eminescu se aseaza pe pat si peste cateva minute cade intr-o sincopa ( sincopa este o pierdere temporara de constienta cu scaderea tonusului postural si absenta semnelor vitale, urmata de revenire spontana la normal) si moare imediat”.

Biografii sai trec sub tacere faptul ca in haina sa, s-au gasit 2 poezii, si anume: „Viata” si „Stelele in cer”, ceea ce demonstreaza ca se ascundea ceva… un om diagnosticat cu „dementa paralitica” nu ar fi putut crea niciodata asa poezii.

In ’87 medicii din Iasi Dr. Iuliano Bogdan (exista teoria cum ca nu ar fi existat), Dr. Hynek, Dr. Francisc Iszak i-au pus diagnosticul de „alienatii mintale provocate de gome sifilitice de pe creier si la picioare”. Incepand cu un tratament anti-sifilitic, cum se facea la acea vreme cu frictiuni de mercur, in doze enorme, cu efecte nule in sifilisul nervos (oare de ce „nu stia” asta Dr. Iszak?) dar cu urmari grave, care sa duca la moarte.

Pe langa baile de pucioasa care i se recomandau, i se aplica si frictiuni in mare cantitate, Dr. Nica da dozele exacte si tot el ii gaseste evidente semne de intoxicatiecu mercur, ca hipersalivatia, si reflexe pupilare scazute, insa Dr. Iszak ii spune Harietei (sora lui Mihai) ca acestea sunt semne bune de curatere a sangelui de sifilis. (semne bune pentru cine?)

Intoxicarea cu mercur a jucat un rol important in apropierea poetului de patul mortii. Tocmai intoxicarea sistemului nervos a dus la modificarea comportamentului sau in ultimul an, descrise prin dureri in tot corpul (datorita injectiilor administrate excesiv si care nu-si aveau locul ), halucinatii, insomnii, tremuraturi, reflexe pupilare intarziate (normale la internare), tulburari grave sfincteriene, totul explicabil datorita mercurului…

Asupra mortii lui prin sincopa cardiaca planeaza multe intrebari. Cum a putut un om de 39 de ani sa ajunga la asemenea complicatii?

La autopsie creierul lui Eminescu a fost pus pe geam (1490 gr), unde a stat o zi in soarele cald de Iunie, si ar fi produs rapide fenomene de putrefactie. Ajuns in acest mod la tanarul Marinescu, acesta l-a aruncat la gunoi -gest total nejustificat.

Pacat ca nu ne stim aprecia oamenii de valoare…

~ de Aleeda pe decembrie 10, 2008.