Pro si contra Rosia Montana

Bună dimineaţa. M-am trezit cu un gând foarte pasionat de a scrie despre Roşia Montană. Ce urmează să citiţi nu este nici prea prea, nici foarte foarte. Nu afirm ca am dreptate, nici ca gresesc, sunt doar ceva mai informata… prin urmare, pot gresi si eu. Să începem cu începutul.
Ca studentă mi-am ales subiect de licenţă Roşia Montană. M-am gândit că va fi foarte interesant având în vedere că întotdeauna mi-a plăcut să aleg partea dreaptă a lucrurilor şi să lupt pentru dreptate dacă se poate. Am citit o tonă de
ziare, am fost la Roşia, am vorbit cu oameni şi pro şi contra, am cunoscut oameni care lucrează acolo… etc.
Am şi eu nedumeririle mele, nu ştiu uneori ce să mai cred dar câteva lucruri mi-s clare: mult zgomot pentru nimic, bani şi interese, ipocrizie şi lipsa de activitate a populaţiei neştiutoare, şi o presă halucinant de dezinformată.

 Mi-au plăcut mereu protestele bine făcute, şi cu toţii, avem un sânge năvalnic în această ţară… suntem “cei mai patrioţi” de pe planetă. De câteva zile, observ o mare agitaţie, şi forfotă aiurită pe feisbuc şi messenger cu “Salvaţi Roşia Montană”. Daţi “share”, săriţi în sus, aduceţi-vă aminte că “ne fură aurul” şi pleacă cu el pe lună, că  “distrug patrimoniul” că au “alungat” oamenii… că în sus, şi că în jos.
Sincer, nimic din forfota de pe net nu va face nimic, puteţi da share că doar între voi le veţi vedea. Semnaţi petiţii? Nu sunt recunoscute, şi nu le verifică nimeni, am pus şi eu botul staţi liniştiţi.

Buei oameni buni, să mă scuzaţi de limbaj dar chiar v-aţi lăsat manipulaţi, într-un hal fără de hal de mass-media, de tot ce înseamnă ziare, televiziune, internet, cuvântul cianură, şi aur.

Goana după aur a existat din toate timpurile, şi nimeni în toate minţile nu se apucă de făcut un protest fără ca măcar să  ştie despre ce e vorba. Pun pariu că majoritatea nici nu ştiu unde se află pe hartă Roşia Montană, şi că nu ştiu nici măcar o aproximativă  istorie a locului, nemaipomenind că sunt oameni care nu ştiu să lupte pentru propriile drepturi de viaţă, se trezesc  deştepţi într-o dimineaţă că se baricadează într-o clădire în ruină care e de asemenea un monument (pentru care ar fi mai just să lupte că e în oraşul lor şi poate într-o zi le pică în cap), şi să facă gură mare când mai bine ar face o adunare publică de la care să colecteze fonduri şi să renoveze naibii clădirea aia, sau orice alt gest care să îi ajute cu adevărat  pe oamenii de la Roşia.

Mai cred de asemenea că mulţi nici nu au fost acolo, şi cei care au fost s-au dus să bea la Fânfest şi să facă mizerie mai multă decat pot să adune, în cea mai depravantă stare de ebrietate şi minţire a sinelui că lupţi pentru ceva îmbătându-te ca un porc/scroafă şi că dacă umblii cu pantaloni uzaţi şi eşti jegos eşti tare că “lupţi”. Şi eu beau, nu sunt o sfântă, îmi plac controversele şi ador Roşia dar după logica mea consider că banii pe care i-au băut respectivii, toata agitaţia de concerte şi alte cele ar fi putut aduna mai mulţi bani pentru a-i ajuta pe locuitori decât orice festival. Prin urmare, nu cred în majoritatea oamenilor care luptă pentru Roşia Montană, pentru că lor le place să se dea apărători, şi mari îndrăgostiţi de naturaleţea drăgălaşă a Roşiei… când oamenii nu au de lucru acolo, când casele se dărâmă, când proiectul stă pe loc, când preşedintelui nici că îi pasă, nici că dă doi bani pentru ceva…

 Nu bag pe toată lumea în aceaşi oală, poate că sunt printre voi care aţi fost, ştiţi şi vreţi. Dar la ce folos când nu e făcut cum trebuie? La ce i-a ajutat pe oamenii aceia că nişte gălăgioşi au bătut toba în centru, în faţa unei clădiri ca în epoca medievală şi că a venit poliţia şi i-a băgat în dube? Cu ce credeţi că îi ajută pe bieţii oameni de acolo? Cum poate să fie acesta un lucru care susţine Roşia Montană, şi neducerea la capăt a proiectului? Cum poate să vă facă pe voi să vă simţiţi mai bine că daţi un share? Unde e sentimentul de împlinire?

Nu vreau răspunsuri în genul:

1. “le arătăm că ne pasă, că îi susţinem” pentru că gălăgia nu a făcut niciodată linişte!
2. “poate veţi trezi vreunul care va face vreo minune” să fim serioşi, eroii apar doar în filme, iar în realitate cine încearcă acest lucru e condamnat frumuşel, sau găsesc “vreo fântană” să-l rezolve. Doar nu credeţi ca vreun bogătan al statului va da bani pentru ceva de acolo când poate sa îşi ia o maşina de ultim răcnet?
3. “Vrem, sperăm, facem, dacă va ştii mai multă lume va fi bine, nu se va extrage” propuneţi vreo rezolvare a situaţiei? Dacă nu RMGC,  atunci cine? Cineva tot trebuie să facă ceva pentru locul acela că e de râsul Europei deja… si de plânsul nostru. Aţi spune statul. Nu, poate statul fură şi nu are bani.

4. “Dacă dăm share va ştii mai multă lume” Ce va ştii mai multă lume şi de unde aveţi certitudinea că e adevărat ce găsiţi pe internet-presă etc? De unde certitudinea că lumea va înţelege bine, să fim serioşi nu avem acelaşi IQ. De unde ştiţi că lumea va ştii adevărul? Aici nu merge cu “crede, şi nu cerceta”.

Ca să trecem la fapte concrete, eu am să adaug aici niste argumente pro şi contra RMGC. Vă las liberi să judecaţi după cum vreţi, eu nu sunt nici pro-pro şi nici contra-contra. Sunt undeva la mijloc.

A. Ce vrea RMGC?

 RMGC vorbeşte de dezvoltare durabilă, ceea ce în traducere ar veni ceva care să nu aibă repercurisiuni negative asupra viitorului şi influenţarea spre bine a ceea ce se vrea echilibrat. Bun. Termenul e cam impropriu… şi puţini ştiu despre ce e vorba cu adevărat.

Voi trece pe scurt ce şi cum vor să facă: ei au 5 puncte forte pe care le subliniază:

1. Industria minieră – exploatarea resurselor identificate la Roşia constând în aproximativ 214,9 milioane tone de minereu din care se pot produce 10.1 milioane uncii de aur şi 47,6 milioane uncii de argint.

2. Proiectul Roşia Montană – propune repornirea industriei miniere care va impune un impact măricel într-o regiune unde şomajul este de aproximativ 80%, peste 3000 de locuri de muncă, şi salariile medii de 5 ori mai mari decât salariul minim pe economie.

3. Stoparea poluării produsă de mineritul vechi – este unul din principalele angajamente ale proiectului adică reconstrucţia ecologică progresivă şi reabilitarea zonei în întregime prin replantarea cu vegetaţie.

4. Conservarea şi sublinierea valorii patrimoniului cultural-cică este cea mai mare investiţie din sectorul privat pentru conservarea patrimoniului din Europa asta însemnând că planul minei a fost re-proiectat pentru a conserva in-situ descoperirile importante:

-pe primul loc sunt galeriile romane care se degradează şi au nevoie de lucrări de consolidare, amenajare şi punere în valoare in scopuri turistice
-Zona protejată a centrul istoric Roşia Montană
-zona protejată Monumentul funerar Tău-Găuri     
-zona Carpeni    
-zona Piatra Corbului
-galeria Cătălina Monuleşti
-toate cele 41 de case monument istoric vor fi restaurate de RMGC

Mai adaug că statul român a declarat că nu deţine fonduri pentru cercetare/conservare arheologică în zonă.

5. Management şi acţionari – RMGC e deţinută de Gabriel Resources în proporţie de 80% şi Statul Român/Minvest Deva de 19.3% prin urmare o sumă de bani…drăgălaşă.

B. Ce e de pus la îndoială?

1. Dezvoltarea durabilă. De ce? Care e adevăratul scop al scoaterii aurului? Dacă vă gândiţi că din vânzarea aurului şi argintului ies 7.5 miliarde USD care se împart astfel:

-1.7 miliarde furnizorilor externi (habar nu am cine sunt ei)
-0,3 miliarde costuri financiare
-1.8 miliarde intră în bugetul de stat al României, plus 2.2 miliarde în economie privind furnizorii de bunuri şi servicii şi forţa de muncă => 4 miliarde în TOTAL
-1.9 miliarde iau RMGC din care Gabriel Resources ia 1.3 miliarde şi dividendele restul.

Faptul că statul deţine acţiuni mi se pare dubios, plus de asta legea mineritului e în interesul acţionarilor…

2. “Costurile  de închidere şi ecologizare a proiectului Roşia Montană sunt estimate la această dată la 135 milioane USD, conform estimărilor experţilor independenţi.”

De unde avem noi certitudinea că RMGC ÎŞI VA ŢINE PROMISIUNEA? De ce presa română nu poate să facă o argumentaţie justa? Nu trebuie decât să verifice şi să publice informaţiile pe înţelesul tuturor despre situaţiile anterioare ale activităţilor miniere conduse de Gabriel Resources. De lăudat ştim că s-au lăudat, dar să avem un caz la dispoziţie, ca prin comparaţie să mai eliminăm din elementul suspect.

3. Cu toată reclama negativă care i se face RMGC-ului eu nu îmi amintesc (recunosc nu mă prea uit la tembelizor e insuportabil) să fii văzut/citit vreodată cineva din jur sau să fi auzit măcar o publicitate pozitivă care să vină să combată toate scandalurile…

C. Ce crede lumea că vrea RMGC?

Lumea crede ca RMGC va distruge patrimoniul, va lua aurul, ca ne vor da şi nouă un pic din el…că va lăsa o masă deşertică în locul de unde se va scoate aurul, că va rămâne totul distrus, că nu va mai exista patrimoniu, de unde de fapt a pornit scandalul din dezinformare publica… etc.

Ca să nu mă pierd în prea multe detalii… mi-ar plăcea să se facă odată ceva şi să se temine serialul Roşia Montană, că deja mă duce cu gândul la “tânăr şi neliniştit”… şi ca sa nu mă mai lungesc, consider că cei care au umblat cu ştampile pentru Roşia Montană şi au ştampilat tot Clujul nu au făcut altceva decât să strice faţada clădirilor şi să facă o comedie proastă, Nu mi s-a părut cu nimic mai onorabil scopul, fiind pe aceaşi lungime de undă cu acei care au scris comica frază:  “Udrea, jos chiloţii” pe strada Napoca… ))

Aşadar, vă mulţumesc că aţi făcut efortul să citiţi lungul şi drăgălaşul meu articol semi-agresivo-ironic şi întrebător. O ZI BUNĂ TUTUROR ŞI SPRE MAI BINE

SAME, Twin Robin  

p.s. aştept comentarii

Oaia neagra

Uite ceva ce găseşti în fiecare familie… Poate doi, poate trei, poate unul… dar oricum ar fi, ei sunt copii care cresc privind nu la ce-i în faţa lor, ci la ce e după colţ, cu putina teamă uneori, dar asta face parte din farmecul vieţii.
Dar care e scopul să explorezi ce se află în faţa ta? Asta e prea uşor… e deja acolo, cu potenţialul care e dincolo cum rămâne?
Familia mea se încadrează în acest curent şi când spun asta nu o spun fără motiv. Mama mea a lucrat într-o grămadă de domenii, pentru că nu îşi găsea locul, a călătorit până şi în alte ţări să muncească, poate, poate… De la a fi pictoriţa, la a scrie în ziare, la a fi asistentă medicală, la creat lumânări, şi chiar chelnerit ( din acela în care distrezi aşa tare clienţii că ajungi să faci un chef, şi să te alegi cu prieteni pe viaţă). Acum are un job mai stabil, e tot asistentă…  asta însă
nu o face o persoană normală tocmai ce şi-a trântit un tatuaj cu motivul că:  ” mi-am dorit toată viaţa” 
Tata… ei bine, cu tata e mai ciudat. A preluat meseria tatălui său, stiţi voi tradiţia din tată în fiu, aceea care nu te lasă să evoluezi de obicei. La un moment dat, şi-a dat seama că s-a plictisit, şi-a făcut bagajul şi a plecat în străinătăţi, preluând un post despre care nu avea nici cea mai vagă idee. Ştiţi ce e şi mai ciudat? Că şi-a dat seama că asta îi place să facă, şi a devenit un mega angajat în aceea firmă, creînd lucruri valoroase.
În primii ani ai cuplului mama-tata, s-au gândit să meargă la mare. Aşa am venit eu pe lume, într-o noapte cu muzică bună în care mama a câştigat un concurs de dans…pe plajă şi a mâncat mult peste. Draguţ cum am fost procreată.
Trecând peste partea cu procreatul eu eram copilul care vroia să înţeleagă “de ce aşa şi nu aşa”… ţi de ce 2+2=4 şi nu 5? Pentru această ultimă afirmaţie mă va ţine minte atât proful de matematică, care era terifiat, cât şi mama care a fost chemată la şcoala pentru “comportamentul deviant al copilului”.

Sincer, am trecut peste întrebări, deşi am rămas la fel de curioasă, acum pot sa mi le satisfac singură… măcar o parte. Am avut şi eu, ca şi mama, peregrinări în diverse domenii, de la a fi atletă, la chelneriţă, de la barman, la mecanică auto. Am terminat o facultate, acum sunt la alta. Prima a fost întâmplare turistică mai mult, a doua o simt ca şi vocaţie.Arheologie!
Aş putea să încep să argumentez că nu eu am ales acest stil de viaţa, ci că el m-a ales pe mine,dar nu are nici un sens… Mi s-a spus: ” Buei, dar cine din lumea asta cu mintea întreagă ar alege sa scormonească pământul ca stadiu final, după etapa de şoarece de bibliotecă?”  Hai să răspund la întrebarea asta:
Beeeee Beeeeeeeeee… oaia neagră )

Vreau sa trăiesc atât de intens această ştiinţă încât să-mi dea creierii afară de atâtea informaţii şi să primească şi alţii de la mine, să împărtăşesc… Sincer, în zilele noastre există atata lume care nu ştie ce vrea să facă cu adevărat, cum să facă, şi mai ales societatea asta care te zgâlţaie continuu a creat oameni care spun: “Habar-n-am ce să fac cu viaţa mea, oare unde voi fi peste câţiva ani…? ” Eu, personal sunt în categoria: Băh… nici că mă îngrijorează, nici că stau să îmi bat capul cu ce e inaintea mea.  Eu vreau să văd după colţ, SĂ EXPLOREZ VIAŢA PE CARE O IUBESC ATÂT DE MULT! Mă numesc Twin Robin. Şi sunt o oaie neagră. Beee!

Leapsha de la Geographu

Simplu de tot, ai nevoie de winamp si muzica.porniti, activati shuffle si click pe next la fiecare punct… titlul piesei si autorul e raspunsul

P.S. Lasati raspunsurile pe blog ca si comentariu sa stiu si eu.

1. Asta simt acum…

2. Mi-e dor sa…

3. In week-end trebuia sa….

4. Credeam ca…

5. Mi-e frica ca/de …

6. As vrea sa fiu…

7. Ura…

8. Gluma e ca…

9. Leapsa asta e…

10. Autorul e…

Top 15 winter songs

1.Perry Como – Magic Moments

2.Roxette – Milk And Toast And Honey

3.Dean Martin – Let it snow

4.Lisa Mitchell – Neopolitan Dreams

5.Jon Bon Jovi – Please come home for Christmas

6.Michael Buble – I’ll be home for Christmas

7.Charles Aznavour – For me formidable

8.Shakin’ Stevens – Merry Christmas everyone

9.Angelo Badalamenti – Falling (Twin Peaks OST)

10.Glen Hansard & Marketa Irglova – Falling Slowly (Once OST)

11.Frank Sinatra – Santa Claus Is Coming To Town

12.Wham! – Last Christmas

13.Coca-Cola comercial – Holidays are coming

14.Elvis Presley – Silent night

15.Katie Melua – Thank You, Stars

Top 15 piese bune de trezire

1. Chesney Hawkes – The one and only

2. James Brown – I Feel Good

3.  Mr Mo – Mana mana

4. HoneyHoney – My little toy gun

5. Emiliana Torrini – Jungle drum

6. Reel 2 Real – I like to move it

7. Aerosmith – Crazy

8. Aerosmith – Pink

9. Blink 182 – All the small things

10. KT Tunstall – Black Horse And The Cherry Tree

11. PASO- A Tenkes kapitánya

12.  Steve Miller Band – Abracadabra

13. El Mudo – Chacarron Macarron

14. Cylsound- Get drill & work

15. Ali G – Jungle is massive

Top 15 piese de amor

1. Paula Abdul – Rush Rush

2. H.I.M. – You are the one

3. Jason Mraz – I’m Yours

4. Colbie Caillat – Falling for you

5. Hope – Bring me Flowers

6. Cyndi Lauper – True colours

7. Mooi – Sway

8. Baby Bird- You’re Gourgeous

9. Sophie B. Hawkins – Right besides you

10. Natascha Bedingfield – I wanna have your babies

11. Andrea Bocelli- Besame mucho

12. Daniel Bendigfield – If you’re not the one

13. Glen Hansard – Falling Slowly

14. Marketa Irglova – If you want me

15. David Gray – Sail away

Nimicuri de zi cu zi

Ce drăguţă poate fi viaţa… în clipa trecută admiram un păianjen… drăgălaş cu picioruşe mici, şi puţin cam stângaci, să presupunem că o fi fost începător în ale ţeserii pânzei… şi în următoarea, vine mustăciosul meu negru, şi-l înghite transformând totul într-o chestie mai puţin haioasă care te trezeşte la realitate…

Adevărul e că nu mă omor eu după păienjenei, mai ales la mine în cameră, dar unii mi se par demn de admirat. Când eram mică… şi mai hoinăream cărările bunicii… am fost la fân de dimineaţă, şi aproape de o bodiţă de fân, am văzut o pânză perfect croită, cu picături de rouă pe ea… arăta de parcă era argintată. Şi m-am gândit… cât de minunat mi se pare mie castelul domnului Păianjen, şi cât de inundat trebuie să i se pară lui. Lucrurile mici par să fie atât de frumoase… până realizezi de fragilitatea lor. Dar oare nu asta dă farmec “nimicurilor” noastre de zi cu zi?
Nu timpul scurt al unui eveniment, transformă clipa aceea într-o amintire dulce şi de neuitat? Nu fragilitatea sa dă sentimentul acela de trăire intensă şi savuroasă?
Ca să fim şi ironici ca soarta, nu toate aceste amintiri te fac să te simţi mic şi amărât atunci când te simţi lovit de ceva?!?
Ce m-a lovit.. vă întrebaţi…poi… m-a lovit un dor teribil uite aşa. Îmi vine să alerg…

Top 17 motociclete pe care mi-ar sta bine

şi…la care salivez…

Libertate este un cuvant mare, iar pentru vremurile pe care le trăim, un cuvânt poate prea mare… Pentru fiecare din noi, libertatea poate fi un lucru cu totul diferit. Fiecare o poate simţi diferit…

Pentru mine libertate înseamnă plete în vant ( pe unde se poate şi nu ne amendează nenea poliţaiu’ ), piele şi costume, şi drum bun înainte… Ar mai fi una alta de menţionat, dar dup-aia numa’ mă credeţi perversă… şi nu e cazul

Am să încep acest top pentru că dupa cum multa lume ştie… ador motoarele cu tot cu partea lor murdară… Ador să îmi mânjesc degeţelele cu ulei, şi să mai şurubăresc una alta. Cu siguranţă veţi observa că e plin de Harley, să fim serioşi fraţilor, aveţi şi de ce… sunt prea frumoasele legendare şi merită să aibă mai multe locuri în acest top. Aşa deci, şi prin urmare, în fine, şi la urma urmei… să începem )

1. Harley Davidson Softail ® Custom

Termenul “softail” este înregistrat ca aparţinând companiei Harley Davidson, şi se referă la un sistem mobil de suspensie, cu arcuri care preiau şocul, acestea fiind ascunse bine sub şasiu  şi creând impresia unui cadru greu. Aceasta motocicletă pune pumnii în vânt şi picioarele înainte cu un profil de chopper direct din epoca trecută personalizat cu tot ceea ce poate prezenta tehnologia moderna. Se laudă cu un rezervor care îţi indică exact nivelul combustibilului, 5 trepte de viteză, mult crom, o furcă cu inclinaţie de 34 de grade, pneuri de 220 mm pe spate, şi nu în ultimul rând un motor v-twin cu injecţie electronică secvenţială şi răcire pe aer. Preţul începe de la 16.999 $… deci vise plăcute să avem M-am decis suficient de greu pe care să o pun pe locul I, însă până la urmă am reuşit… să o admirăm pe cea care mi-a încins imaginaţia:

2. Harley Davidson Dyna ® Wide Glide

Ca să nu mă întind prea mult la vorbă am să spun câteva date despre fiecare pe scurt, doar cine e curios va merge mai departe şi-l va întreba pe domnul gugăl dacă vrea mai multe detalii tehnice. :> Acest drăgălaş cruiser face parte din motoarele Dyna Glide la care se lucrează din 1970, aceasta fiind varianta cea mai reuşită (şi nouă in acelaşi timp) şi totodată cea mai stilizată dintre toate, cu acelaşi motor v-twin, având o furcă largă de 32 de grade, cât să stai relaxat ţinând-o de braţe, şi o roată dantelată pe faţa de 21 care să ii dea un farmec aparte. Aşadar ţineţi-vă bine! Preţul este de la 14.499 $ în sus şi oferă 82 de căluţi putere în schimb.

3.  Harley Davidson Dyna ® Super Glide

Numele scris în crom pe capacul bateriei este ceea ce a început procesul Factory Custom în anii ’70. Motorul este negru mat, de 1584 cc Twin Cam 96 montat pe suporţi de cauciuc pentru o călătorie lină şi totodată plina de aere…că doar dupa ele suntem cu toţii înnebuniţi )  Aş putea spune că trebuie să fie al naibii de comod să stai în ea având în vedere poziţia îndrăzneaţă a furcii atât de aproape de tine, încât pari a fi în ea, nu pe ea. Păcat că are şaua de o persoană, pun pariu că ar fi doritori.

4. Harley Davidson Dyna ® Fat Bob

Este o motocicletă ceva mai grosolană la aspect, însă tocmai asta îi dă farmecul, alături de farul dublu şi o capacitate cilindrică de 1584. Lansată în 2008, Fat Bob are o prezenţă de stradă inconfundabilă şi o poziţie în şa demnă de o echitaţie veritabilă. Mi se pare extrem de masculină şi deşi poza mai are nişte genţi laterale, am pus-o special pentru senzaţia de “hai să mergem” pe care ţi-o dau. Apropo de ea, cred că i s-ar potrivi lui James Bond

5. Harley Davidson Softail ® Cross Bones

Pentru cunoscatori este inevitabilă comparaţia cu modelul militar WLA. Cadrul care pare rigid, efect accentuat de şaua clasică cu arcuri şi suspensia de pe faţă de tip paralelogram, rezervorul în formă de ochi de pisică şi farul rotund, precum şi jantele vopsite în negru aduc foarte mult cu legendarele modele trecute din armată în mâinile civililor. Şaua poate speria la prima vedere, dar permite amortizarea şocurilor foarte bine. Culorile, toate mate, sunt inspirate din armată: albastru închis, negru şi măsliniu. Nu lipseşte modelul tribal de pe aripi şi logo-ul de pe rezervor desenat, nu aplicat. Tendinţa casei din Milwaukee este de a nu mai pune atât de mult nichel şi polish în motocicletele sale şi de a lăsa strălucirea pe seama renumelui, de unde denumirea de Cross Bones… aşadar back to the bones:

6. 1942 Harley  Davidson WLA si XA

Aceste două motoare WLA si XA sunt puţin spusele războinice ale companiei, construite special pentru acţiunile militare al celui doilea Război Mondial. Pentru că mai sus am menţionat, am simţit nevoia să le prezint şi pe aceste minunate modele, care azi sunt de-a dreptul bune de parade şi muzeu. Pe mine însă, nu m-ar deranja una pe stradă Statele Unite nu au fost însă suplimentate numai de Harley Davidson,  o buna concurenţă în acest sens venind din partea companiei Indian.

WLA a numărat 80.000 de bucăţi, care dupa încetarea ostilităţilor au fost vândute ca surplus civililor. Culoarea este de-a dreptul specială, un măsliniu tipic militar, şi nişte cutii laterale cu muniţie care ii dau un farmec aparte, ca să nu mai menţionez de becurile slabe de pe spate care să minimalizeze şansele de a fi depistate.

XA este puţin mai speciala în ceea ce priveşte designul şi roţile groase. Este special construită pentru zona deşertică, însă nu a fost folosită niciodată în luptă.

7. Harley Davidson Police Special

Această motocicletă este făcută special pentru poliţie, şi culoarea sa este de asemenea permisă numai pentru aceştia. Am putea spune păcat, dar această motocicletă este adesea asociată cu farurile roşii, sirene şi staţii radio. Eu cred totuţi că m-aş mândrii ca poliţiştii noştrii să aibă aşa ceva, aşa ca vai de ei cum sunt, să se poata lăuda în locul Logan-elor să aiba un Harley cu motoare v-twin uriaşe, şi un motor care are posibilitatea de a fi lăsat la liber, fără ca acesta să ruleze. Dar suficient cu visele…

8. Harley Davidson XL Sportster 1957

Acest model aduce cu un model anterior de la Harley numit KH, însă Sportsterul este îmbunătăţit cu comenzile mutate pe partea dreaptă, şi lanţul de asemenea. A fost greu pentru început ca lumea să se obişnuiască, dar acest model s-a dovedit a fi mai rapid decat anteriorul, urmând ca acest model “de dreapta” să fie copiat de generaţiile următoare.

9. Harley Davidson – Easy Rider

Easy Rider este un film care spune povestea a doi motociclişti care călătoresc în sudul şi sud-vestul Americii. Celebritatea filmului este strâns legată de faptul că în film s-au folosit droguri adevărate, şi mai apoi pentru că are o legatură strânsă cu generaţia hippie, ascendenţa ei şi decăderea totodată Este o motocicletă personalizată de constructorii de choppere Cliff  Vaugh şi Ben Hardy care au preluat ideile de la Peter Fonda. Pentru film s-au folosit 4 astfel de motoare ( 2 din ele fiind de rezervă) care aparţin de Harley Davidson din anii 1949, 1950 şi 1952 şi anume generaţia Hydra Glide Acest drăgălaş motor mai apare însă şi în cunoscutul Ghost Rider însă extrem de modificată :> Este superbă, să o poftim aşadar în scenă pe domnişoara Hydra Glide Frumoasă nu-i aşa?

10. Honda CB-750  1969

Când această motocicletă a fost creată, a răsturnat lumea cu susul în jos. Când spun asta nu spun că s-au dat toţi peste cap cu ea, ci că a revoluţionat lumea motocicletelor cu cei 4 cilindrii care au pus o piatră de hotar în istoria motoarelor. Honda a creat un motor cu patru cilindrii în linie cu came deasupra capului singur, patru carburatoare, 4 evacuări proeminente şi zgomotoase, şi 67 cai putere la 8000 rpm Sună bine nu? ia să o vedem:

11. Yamaha Dragstar 1100, 650, 400 xvs

Este unul din cele mai bine vândute şi cumpărate cruisere în România, iar şansele de a le vedea pe străzi încep să crească. Asta mă bucură teribil. Este o motocicletă splendidă şi fericită cu 2 cilindrii în V şi un motor cu răcire pe aer, până aici nimic diferit… însă… farmecul… farmecul este dat de un zgomot acustic fenomenal care poate fi oricând folosit pe post de ,,big cruiser’’ , cu o capacitate cilindrică de 649 şi 40 de armăsari Preţul începe de la 4500 euro în sus, şi chiar dacă nu toţi ne permitem, măcar să o privim că asta e gratis

12. Yamaha Virago

Face parte din clasa primelor motoare japoneze, cu motorul în V. Este o motocicletă perfectă pentru fete deoarece este foarte uşurica, şi uşor manevrabilă.  Este perfectă pentru oraş, fâşneaţă şi subţirică, îţi dă voie să te strecori cu uşurinţă printre maşinile oprite la semafor. Atenţie să nu treceţi pe roşu.  Mulţi spun că motorul cu răcire pe aer este un dezavantaj în oraş, dar nu se incinge atât de tare încât să deranjeze decât dacă stă minute bune pe loc… so go on! Este uşor de cumpărat. La capitolul fiabilitate nu trebuie să vă faceţi probleme dacă alegeţi această motocicletă deoarece întreţinerea este foarte uşoară, piesele destul de ieftine şi accesibile totodată, iar calitatea în sine a motocicletei este superioară. :>

13.  BMW R-27 – 1965

Motocicleta R-27 a fost una din primele motociclete BMW care a folosit furca Earles, în locul braţelor telescopice care sunt drepte. Acestă furcă este caracterizată de caracterul adus în spate al braţelor. Deşi nu multă lume ştie BMW a fost constructor de aeronave, însă această activitate a încetat de îndată ce ostilităţile au încetat. Componentele mecanice ale acestei motociclete au fost preluate de la R-26, excepţie făcând şaua care a fost construită să fie mai comodă pentru pasageri. Capacitatea sa cilindrică este de 250 cc, deci este destul de mândră faţă de predecesoarea sa R-26 care era într-un singur cilindru. Preţul său începe de la 5000 de euro în sus, depinde şi de stare ei, şi de unde ) aşa deci… invităm în scenă R-27 să ni se prezinte:

14. Indian Chief 1946

Aceste motociclete construite de producătorii din Massachusetts, rivalizează şi în ziua de azi cu cei de la Harley Davidson. Asta şi datorită renumelui de Indian cu care aceştia au ieşit pe piaţă  “You can learn to ride it in five minutes” cu 2 ani înaintea celor de la Harley, şi anume 1901. Aceştia au ieşit pe piaţă cu posibilităţi nenumărate de culori ceea ce pentru restul rivalilor era încă o problema, cu motorizări pe lanţ, şi cu suspensii aproape perfecte cât să te poţi bucura de o călătorie lină. Au fost extreme de apreciate şi cunoscute înainte de al doilea Război Mondial prin designul lor unicat, puterea şi stabilitatea care ţi-o ofereau la viteză.

După al doilea Război Mondial, aceştia au scos pe piaţă Indian Chief care se laudă cu un motor în 4 cilindrii, şi o culoare roşie pe care toată lumea a adorat-o de la începuturi, deşi existau şi variante în două tonuri de culoare. Furca acestor motoare a fost folosită şi la Indian Chiefs 841 cu care aceştia aprovizionau armata Statelor Unite. Pentru a fi recunoscută uşor acestei motociclete i s-a franjurat scaunul în stilul tipic Indian, făcându-se astfel foarte uşor de remarcat.

15. Harley Davidson FL Hydra Glide 1954

La împlinirea a 50 de ani, Harley Davidson şi-a sărbătorit aniversarea lansând o nouă motocicletă FL Hydra Glide în ediţie galbenă, cu claxon care aduce  cu o trompetă, şi un medalion pe apărătoarea din faţa. Amuzant cum pare, această motocicletă a reprezentat aproape jumătate din vânzările din acel an, însă ceea ce creează misterul în jurul ei e că trebuia sărbătorită cu un an în urma, Harley fiind lansată în 1903. Să o admirăm pe frumoasa Cenuşăreasă:

16. Triumph Bonneville  T100

Denumirea acestui model britanic de T100 vine de la viteza maximă de 100 mph (160 de km la ora) pe care o atinge, fiind o motocicletă clasică excelentă pentru oricine preferă o mititică pe străzi. Este dotată cu 67 cp, şi din 2000 de când a fost creată se bucură de îmbunătăţiri şi la momentul actual.  Pentru a se păstra retro pentru noi, mititica are câteva modificări care ascund injectoarele de combustibil, în aşa fel încât să rămână un motor old school. În 2009 Triumph a lansat un număr limitat de 650 astfel de motociclete T100, numerotate individual şi semnate, cu un  mândru certificat de autenticitate semnat John Bloor  (Născut într-o familie de mineri, s-a îmbogăţit în momentul în care şi-a făcut o firmă de construcţii de case, azi fiind unul din cei mai mari constructori de case din Marea Britanie. Mai târziu a cumpărat brandul Triumph în 1983 şi l-a reînnoit investind 80 de milioane de lire).

17. JAWA 350 California

Este prima mea dragoste… şi totodată prima pe care am condus-o :> Excelentă pentru început… bună pentru orice începător. Am pus-o pe locul 17 pentru că este un motor de nota 17, număr care îmi poartă noroc.  Are 2 cilindrii, şi 350 cc şi o ţinută excelentă în şa. Este foarte comodă, fiabilă, şi extrem de ieftină,  până în 250 de euro poţi găsi una. Se spune că trebuie să şurubăreşti la ea, însă eu contrazic această parte pentru că în 7 luni nu am avut decât o dată baiuri cu ea, şi nici grav nu a fost. Piesele sunt ieftine, se ţine bine pe drum, şi este bună şi la drum lung… pe scurt excelentă.

Acestea fiind spuse, aştept comentarii ce vă place, ce nu… (astea mai puţin ) ) Să aveţi o zi însorită, iar pentru cei cu motoare: ASFALT USCAT!!

Marko Bela nu respecta Constitutia

Am stat mult şi am zăbovit…  şi ştiu că mulţi au aşteptat acest articol din partea mea… şi probabil încă se miră că mi-a luat atâta timp să îl scriu… dar uneori statul pe gânduri are rezultate uimitoare. Dacă înainte nu l-am scris, crezând că mi se domoleşte flacăra din privire, azi sunt perfect conştientă că o am în sânge, urmaşii mei au avut antecedente cu ei… la mine însă a copt mult… şi stătea cuminte,  însa într-o zi delicată de 1 Noiembrie am descoperit că nu sunt incapabilă să urăsc…

Am să dau mai jos 10 declaraţii ale liderului UDMR… P**a lela… pardon Marko Bela. Nici nu vreţi să ştiţi ce gândesc. Trust me.

1. “Ni s-a spus că niciodată nu se va reamplasa din nou statuia Libertăţii din Arad. Şi ea există azi. Mai ieri am auzit un politician român (cine altcineva decât omul care conduce ţara cu partea din faţă a capului) spunând că niciodată nu va fi autonomie teritorială. La care putem raspunde, de asemenea, doar cu:  să aşteptăm până la capăt. Dacă vom fi uniţi, cuvântul românesc niciodată, va însemna în maghiară în curând.” Marko Bela – sursa Newsl.

Cine mă cunoaşte… ştie ce spun eu la astfel de replici, nu foarte greu de imaginat… şi da… gândiţi-vă la înjurături pentru că la alea mă gândesc şi eu.

2. “Ne doare Trianonul şi ne doare 1918. Dupa alegeri e sărbătoarea naţională a României, dar evenimentul nu ne bucură, ne doare. Nimeni să nu ne ceară să ne bucurăm de această zi, deşi o respectăm. “ Marko Bela

Acest “om” a declarat, în faţa a 7.000 de participanţi la un spectacol de campanie electorală din 2009 organizat la Sala Sporturilor din Târgu-Mureş, că maghiarii nu se pot bucura la 1 decembrie, această dată însemnând “70 de ani de agonie.”

Uei Marko, over here, ia mai zi odată… câţi ani? câţi? 70… hm… ai facut doar o mică eroare de 20 de ani… ) Ce fel de ungur eşti tu mah? ( mulţumiri lui WUX pentru această replică) Nici bucăţica aceea de istorie nu ţi-o ştii… atâta câtă îi? Pff… Trianon este un tratat semnat la 4 iunie 1920 şi v-a fost dat cu un deget mijlociu în faţa ochilor, şi declară: “Ungaria renunţă în favoarea României la toate drepturile şi titlurile fostei monarhii austro-ungare situate dincolo de frontierele Ungariei”.

Ah, şi încă ceva, “om’le”, mă rog lui Doamne-doamne să te mai ţină în viaţă încă 10 ani să prinzi centenarul Marii Uniri \:d/ Yeah baby

3. “Dacă copiii maghiari trebuie să înveţe româneşte, atunci şi cei români din zonele locuite de maghiari vor trebui să înveţe ungureşte.”( sursa: realitatea.net)

Oh, da.  Stai şi aşteaptă… până vi se ridică românii aceia în cap, şi vă bat de vă sună apa în cap, aberant…

4.  La acest al patrulea citat, îmi permit să scriu în limba mea… deoarece a fost un discurs rostit în maghiară, şi nu am chef să pun decât traducerea. Asemenea limbi nu se pun pe blogul meu.

Marko Bela: “Nu e uşor să te gândeşti la trecut. Nu la cei 162 de ani trecuţi de la 1848, ci la o altă aniversare, la ce s-a întâmplat la Târgu Mureş acum douăzeci de ani. Şi aceea a fost o lupta pentru libertate, e timpul să o spunem, în sfârşit, clar: începând cu 10 februarie 1990, cu demonstraţia cu cărţi şi lumânări, s-a desfăşurat lupta pentru libertate a maghiarilor din Târgu Mureş. Această luptă pentru libertate a culminat în ziua de 20 martie. Dacă atunci maghiarii din Târgu Mureş şi din împrejurimi, de la Ernei până la Sovata, rămâneau acasă, dacă ţiganii, romii, cum îi numim azi, nu ni s-ar fi alăturat, azi am fi o comunitate învinsă, umilită. Aşa însă suntem şi azi aici, suntem maghiari, ne-am dobândit numeroase drepturi, şi ceea ce n-am reuşit încă, vom dobândi de acum înainte. Azi trebuie să ne amintim şi de această luptă pentru libertate. Mulţumim maghiarilor de acum douăzeci de ani, dintre care mulţi se află şi azi aici, cu noi, mulţumim şi ţiganilor, mulţumim şi acelor români care, în pofida tuturor presiunilor naţionaliste, au înţeles revendicările noastre”, a spus Marko Bela luni, în discursul ţinut în faţa a aproximativ 3000 de maghiari strânşi la Monumentul Secuilor Martiri din Tg Mureş, (sursa:  Ziare.ro).

Marko Bela, încalcă din nou sfidător legea, prin discursul său public, în care face apologia infracţiunii şi aduce un omagiu criminalilor maghiari din martie 1990. Mai mult: el a instigat la lezarea autorităţii statului român prin arborarea de “drapele secuieşti” pe instituţii oficiale conduse de maghiari. Ilegalităţile în lanţ ale acestui udmrist se adaugă celor comise de ministrul României Cseke Attila şi viceprimarului Cluj-Napoca Laszlo Attila, care au asistat impasibil la defăimarea repetată a statului român de către un grup de extremişti maghiari, la manifestări.

Referindu-se la ziua de 15 martie, pe care a considerat-o “aniversarea unuia dintre momentele cele mai luminoase şi mai pure ale naţiunii maghiare” (nota mea: data cand au fost ucişi 40.000 de români), liderul unional a insistat pe mândria de a fi maghiar. ‘tui neamu’ nevoii

5. Referindu-se la arborarea “drapelului secuiesc” pe clădirea Palatului Administrativ din Miercurea Ciuc, Marko Bela consideră că acest lucru nu este grav. “Nu e nici o problemă. Aceste simboluri regionale, comunitare de ce n-ar putea să existe unde avem o astfel de voinţă a comunităţii locale. Important este că, pe lângă aceste simboluri, repet încă odata locale, regionale, să respectăm simbolurile oficiale, să respectăm simbolurile naţionale şi tricolorul românesc şi în cazul nostru şi tricolorul maghiar. În rest, bineînţeles că există o aspiraţie a secuilor, a altor comunităţi de a-şi impune identitatea inclusiv prin simboluri. Este un lucru pozitiv”, a spus Marko Belea )

Identitatea? Care? Aştia chiar nu respectă nimic, căci ministrul sănătăţii, Attila Cseke a avut pancartă cu “Ţinutul Secuiesc nu este România!” deci unde e respectul, că nu-l văd?

6.“Sunt atacat pentru că, în calitatea mea de viceprim-ministru, am trimis invitaţii cu antetul oficial al Guvernului din Bucureşti unor maghiari, în limba maghiară. Ţin să liniştesc toata lumea că şi în viitor voi scrie în limba maghiară celor care mi se adresează în limba maghiară. Am dobândit, deja, acest drept în această ţară, oricine orice ar spune. Să fim mândri şi de acest lucru“, a spus Marko Bela, adăugând că nu vor “permite oricui ar încerca, din nou, să exileze limba maghiară din viaţa publică”.

In primul rând domnule viceprim-monstru, a trimis unor şcoli româneşti, nu unor maghiari, că maghiarii nu s-ar fi supărat şi nu ar fi făcut scandal pe această temă, care a ajuns publică datorită jignirii libidinoase. Cât despre liniştit, e singurul lucru pe care nu il face cu asemenea discursuri. Cât despre dreptul câştigat, sunt convinsă că este un drept furat, şi luat la abuz, respectul se şi se dovedeşte, nu se câştigă.

7.“România nu mai este de mult timp un stat naţional”, spune preşedintele UDMR, Marko Bela.

Trăzni-m-ar… totul pare permis aici…  În viziunea acestui “om”, mâine ar trebui să vindem ţara maghiarilor… ei bine, în faţa mea, şi a celor care mai au identitate, si în faţa celor care o ştiu in interiorul lor, e un simplu frustrat.  Bine că are el un stat  naţional… Mă bucur enorm…   )

8.“E un examen important modul în care se raportează cele două partide la legea învăţământului. Cu PSD, prin doamna ministru, am reuşit cât de cât, dar PDL s-a blocat la istorie şi geografie. Nu am reuşit să schimbăm dispoziţiile privind aceste materii. Copiii noştri sunt chinuiţi ca într-o altă limbă să-şi înveţe istoria şi geografia şi de mici vor respinge aceste discipline. În schimb, am reuşit un mare succes cu muzica, pentru că şi prin asta ne putem păstra tradiţia”, a afirmat preşedintele UDMR.

Copii lor învaţă ce vor, dacă domnu Marko Belea le spune să nu inveţe nu o fac. Normal. Ştiu de ce se tem. Că descoperind istoria românilor o să vadă cât de frustraţi au fost cu tot neamul  lor incoace, lipsit de eroi, şi plin de trădători, criminali şi hoti, şi de o lipsă totală de  exemple favorabile şi demne de respectat, şi o să-l iubească pe Avram Iancu, şi pe ei o să ii urască ) da da…asta e bună. Las că mai bine le stă inculţi şi ştiutori numai de o limbă.

9. El mai spune că UDMR va cere, în discuţiile privind modificarea Constituţiei, ca sintagma “stat naţional” să fie eliminată din Legea fundamentală, pentru că “şi-a pierdut rostul”

Mda măi. Desigur. Mâine la prima oră, schimbăm şi numele Ţării, pentru voi orice…

10. “Gestul domnului Ponta denotă iresponsabilitate şi disperare, dar nu îmi pot explica de ce a recurs la aşa ceva. Când cineva se teme că pierde popularitate şi vizibilitate, încearcă să recurgă la naţionalism”, a adăugat Marko Bela.

Bineînţeles, cum fac ei… Apelează la naţionalismul acela fals… nu cred ca le  e ruşine câtuşi de puţin. Măcar că sunt unguri… şi ca nu au dreptul să se dea mari pe unde nu le fierbe oala… Dar de fapt ce vorbesc eu? Întotdeauna s-au dat mari patrioţi, ei mai marii oameni fără ţară în realitate. Ha ha ha.  Şi nu denota iresponsabilitate, cum crede domnu M… Belea ci poate ceea ce trebuie făcut. Dacă cu frumosul nu se poate…

Menţionez ca poza nu imi apartine, dar e foooarte tare :d

Chestionarul lui Proust

Chestionarul lui Proust pe care l-am luat de la DianaEmma Trebuie să recunosc că îmi dă ocupaţie, şi asta îmi place la nebunie.

1.      Principala mea trăsătură:

Ăăăă… aş spune personalitatea. Fără îndoială de aici pornesc toate.

2.      Calitatea pe care doresc să o întâlnesc la un barbat:

Spontaneitatea.

3.      Calitatea pe care o prefer la o femeie:

Caracterul puternic. Ştim noi femeile la ce ne referim aici.

4.      Ce preţuiesc cel mai mult la prietenii mei:

Că mă respectă aşa ţicnită şi încăpăţânată cum sunt.

5.      Principalul meu defect:

Xenofobia.

6.      Îndeletnicirea mea preferată:

Toate ca toate, dar nu reuşesc să mă decid numai pe una… aşa că am să menţionez ceea ce fac acum: scrisul. 

7.      Fericirea pe care mi-o visez:

Să rezolv ţara asta de nebunii de la putere.

8.      Care ar fi pentru mine cea mai mare nenorocire:

Să-mi pierd auzul… trebuie să “pipăi” cu auzul tot… dar tot, fără muzică nu pot trăi.

9.      Locul unde aş vrea să trăiesc:

În alte vremuri cu siguranţă…

10.   Culoarea preferată:

Albastru.

11.    Floarea care-mi place:

Floarea de colţ, liliacul…

12.    Pasărea mea preferată:

Papagalul Einstein de pe YouTube, hehe

13.    Prozatorii mei preferaţi:

Liviu Rebreanu, Ion Creanga, Anne Rice, Dan Brown, Marquis de Sade, Gabriel Garcia Marquez, Dostoievski, Paolo Coelho, George Orwell, J.D. Salinger… etc

14.    Poeţii mei preferaţi:

M. Eminescu, şi apoi restul.

15.    Eroii mei preferaţi din literatură:

Robin Hood

16.    Eroinele mele preferate din literatură:

Xena

17.    Eroii mei preferaţi din viaţa reală:

Nu am. Cu părere de rău.

18.    Ce urăsc cel mai mult:

Hă-hă… cine mă cunoaşte ştie.

19.   Greşelile care-mi inspiră cea mai mare indulgenţă:

… irelevant.

20.    Deviza mea: Carpe Diem… şi alte câteva zeci.